Doi ochi
Un tânăr se-ndrăgosti
De-o fecioară, într-o zi
Şi o ceru de soţie,
Ca mireasă lui să-i fie.
Dar oricât şi-ar fi dorit
Era vis de ne-mplinit,
Ea nu putea accepta,
Căci vedere nu avea.
Însă odată, cineva,
Ochii săi voi a-i da;
Doctorul i-a-nlocuit,
Ea vedere a primit.
Primul om ce l-a zărit
A fost prietenul iubit;
Dar atunci a observat
Şi de soţ l-a refuzat:
Orb era, cum ea a fost,
Deci să-l ia nu avea rost.
Şi-a plecat şi l-a lăsat…
El atât doar s-a rugat:
“-Deşi acum nu mă vrei,
Ai grijă de ochii mei!”
Comentarii
Trimiteți un comentariu