Slujbă de noapte

Se-apropie miez de noapte,

E-ntuneric în grădini;

Doar pe-alocuri se-aud şoapte,

Se aprind lumini.

Iată-ncepe rugăciunea,

După un scurt somn;

Toaca bate, bate-ntruna,

Nu mai pot să dorm.

Lâng-un iaz uitat de lume

Şade fastuos

O biserică străbună,

Casa lui Hristos.

Taine mari se-ascund aici

În ‘ăst colţişor,

Sfinţit de viaţa ascetă

De nevoitor.

Slujba-ncepe.

Se adună, în chip nevăzut,

Cete de sfinţi şi de îngeri

În locaşul sfânt.

Ctitorii cei mari ai ei,

Martirii Brâncoveni,

Sunt prezenţi acum

Ca şi-n alte seri.

Dar mai mult decât aceştia,

Străluceşte mai presus

O Fecioară Prea aleasă:

– Maica lui Iisus –

Şi de sus, vine din ceruri

Chiar Domnul Hristos,

Care binecuvintează

Pe-orice credincios

Ce evlavios se roagă

Lângă ai săi sfinţi,

Răbdători îngenunchează

Tăcuţi şi cuminţi.

Negrul nopţii-aici dispare.

Candelele ard,

Maici în sobre haine negre

Portă-n inimi nufăr alb.

Iar un preot iată-apare,

Ca venit de Sus

Şi dă binecuvântare

Slujbei lui Iisus.

Veştmintele-i luminoase

Vădesc dragostea curată

Ce se-ascunde-n al său suflet

Şi credinţa-i neschimbată.

Împreună ei se roagă

Cu lacrimi fierbinţi;

Cum să nu audă Domnul

A lor rugăminţi?

Rug aprins spre Cer porneşte

Din inimi de foc,

Cu-alte inimi se-ntâlneşte

Şi toţi la un loc,

Aduc Domnului,

Umilă, caldă rugăciune,

Slavă Creatorului

Şi închinăciune!