Poezii Creștin Ortodoxe

Cine este cu Hristos, Este cel mai bucuros! Știe că este iubit,  De Dumnezeu ocrotit! Și în orice clipă vrea Să nu Îl supere cumva. Voia Lui o împlinește, De păcate se ferește!

Fapta bună adevărată Este cea cu Hristos lucrată! Unde nu este chemat Dumnezeu, Binele se poate transforma în rău. De-i făcută cu mândrie, Sau cu vreo fățărnicie, Ea se pierde, e urâtă, La Dumnezeu nu-i primită. Fapta bună adevărată  Nu cere nicio răsplată, E făcut din iubire, Cu gând bun. cu dăruire! Dar făcută la întâmplare, Ea își pierde din valoare. Se face cu rânduială Și cu dreaptă socoteală!

Pe cer sclipesc stele, Luna se-arată printre ele. Acum coboară o stea, Se-apropie de inima mea.

Întinerim ușor, anume: Îmbătrânind în fapte bune! Rămânem mereu tineri De ne apropiem, Doamne, de Tine! “Înnoise-vor ca ale vulturului tinereţile tale!”, Cântă psalmistul David; Haina sufletului, Se poate înnoi Prin spovedanii. La Judecată toți vom Învia Tineri vom fi iar, Dar important este Ce răspuns vom da! “Fericiţi cei ce nădăjduiesc în Domnul!”; Mulţumire, să-i aducă lui Dumnezeu tot omul!

O Cruce însângerată Pe Golgota se ridica, Sfâșiată de durere Maica Domnului plângea. În inima-i de mamă, Tot chinul cel cumplit, La fel ca Fiul său Şi Ea l-a suferit!

Veniţi boboci de floare Sub scutul nostru părintesc, Luaţi lumină binefăcătoare Trebuitoare neamului omenesc. Noi vă iubim, vă îndrumăm Pe drumul cel mai bun în viaţă, Veniţi, veniţi, vă aşteptăm Cu drag, în orice dimineaţă. Prin voi surâde orizontul Nădejdei noastre de mai bine Vino, deci, de ia lumină! Nu ne ocoli, copile.

Flori frumoase au aflat Că Hristos a Înviat! Și acum se pregătesc  În haine noi se gătesc.

Cineva ne iubește nespus: Este Maica lui Hristos-Iisus!    Cineva ne ajută la mereu: Este Maica lui Dumnezeu! Vino Sfântă Fecioară și acum, Fii cu noi pe al vieții drum!

Un gând are putere Să învingă o greutate, Dacă-i pornit din suflet Şi fără răutate! Cu gândul poți ajunge Sus, la Dumnezeu! Chiar dacă, uneori, Urcușul este greu.

Timpul trece nevăzut, Dar nimic nu s-a pierdut! Fapte bune de-am făcut, La greu, ne vor fi un scut! Fapte rele de găsim, Sincer să le spovedim! De vreun om ne-a supărat, Să uităm neapărat!

Doamne, în inima mea Aș vrea să te port, Dar patimile nu mă lasă, Nu îți fac loc. În gândul meu Aș vrea să fii mereu, Dar mintea e-mprăștiată Și îmi este greu. Cu buzele, numele Tău Aș vrea să-L rostesc, Dar nu pot acum... Oare eu Te iubesc? Ce frumos ar fi Cu Tine să vorbesc, Dar nu-mi fac timp, Deși îmi doresc! Cu Tine, Iisuse , Aș vrea să fiu! Să îmi schimb viața Nu-i prea târziu?

Moşii şi strămoşii noştri Se vor bucura, Dacă pentru ei Noi ne vom ruga. În biserici se jertfeşte Mielul cel mai Sfânt, Iertare robilor săi Zilnic aducând. Cei adormiţi primesc Daruri de iubire, Când pentru ei rostim Veşnica Pomenire!

O, Maica lui Dumnezeu, Ce-ai plecat la Fiul Tău, Lângă El împărăţeşti Peste Oştile Cereşti! Pentru noi eşti solitoare, Creştinilor păzitoare, Loc în Rai ne pregăteşti, Sfârşit bun ne dăruieşti! Ne eşti pace, bucurie, Dragoste şi armonie. În veci să fii fericită, De toţi oamenii slăvită!

Hristos a Înviat! Este un adevăr etern, Nu cere demonstrat! Ca semn al dragostei divine, În fiecare an, la Ierusalim, Din Cer, Lumina Sfântă vine! De a Învierii Sărbătoare, La creştinii ortodocși, Din Biserica dreptmăritoare! Lumânările singură le-aprinde, Iar inima creştinului De bucurie o cuprinde!

Eram copil plăpând Când te-am chemat întâia oară, Ştiam că Tu exişti, Că-mi duci a mea povară. Deşi nu te vedeam,  Dar inima-mi spunea De Tine Doamne Sfinte  Și-n taină se ruga. Ştia că eşti iubire, Iertare, bunătate, Că vrei să ne fereşti De rău şi de păcate. Ştiam că Tu ai vrea  Să fiu la fel ca Tine, Doream să-mi fie viaţa  O jertfă de iubire. Dar vremea a trecut  Și repede-am uitat Ce îmi doream, Fiind copil nevinovat!

Domnul este lângă noi, Doar nu Îl vedem; Însă inima îl simte, Ne dă un îndemn. Să Îi ascultăm chemarea Când ne strigă, Să Îi urmăm cărarea Fără frică. El va fi mereu cu noi, Dacă şi noi vrem; Ne va scoate din nevoi, Fii ai Lui suntem. De Hristos să nu fugim, El ne va iubi! Ce vrea El, noi să dorim, Cât timp vom trăi! Cu El bine ne va fi Pe pământ şi-n Cer, Bucuroşi vom vieţui, Chiar de-i "cald", sau "ger".

Creştini am fost,  Creştini vom fi, Cu Hristos ,  Tot răul, noi vom birui! El este viu, e-n veci Stăpân, E sfânt, plin de iubire, blând! Fii Doamne sprijin şi-ajutor Acestui credincios popor!  Ajută-ne să te cinstim, Credinţa dreaptă s-o păzim!

Bucură-te Preacurată, Care ieri te-ai întristat  Iată Fiul tău, cu slavă  Din mormânt a Înviat! Toată firea prăznuieşte Învierea lui Hristos, Toate se îmbracă astăzi Cu veşmânt mai luminos! Îngerii şi pământenii Cântă azi acelaşi grai, Iar Adam şi cu tâlharul Azi se veselesc în rai. Nu mai este astăzi pază În Edenul cel ceresc, Uşa stă mereu deschisă Pentru neamul creştinesc!

Prin pomi e ciripit de păsări, Ce ne desfată cu-a lor cânt Şi soarele surâde vesel, Că a Înviat Domnul cel Sfânt! Copii se joacă împreună, Este pace și bucurie în sat, Tinerii prinşi în a lor horă Joacă cu pasul măsurat. Bătrânii strânşi mai la o parte Întrerupându-şi a lor sfat, Ciocnesc cu toţii ouă roşii Zicând: “Hristos a Înviat!”

Hristos a înviat! Ce mare fericire! Avem acum nădejde De-a noastră mântuire! Din focul cel divin, Trimis din Ceruri, Veniţi cu bucurie S-aprindem iar făclii! S-aprindem şi în inimi Al dragostei fior Către ai noştri semeni Şi-al nostru Creator! Să ardă orice spin De ură sau mândrie, S-alunge vrăjmăşia, Orice făţărnicie. Să fim curaţi ca floarea Cea albă din grădini, Să răspândim în jur Miresme şi lumini!

A înviat Hristos ! Atunci, astăzi, mereu, El e stăpânul vieţii Şi-al sufletului meu. Ce mare bucurie În inimi a pătruns, Nici un cuvânt să spună Nu poate deajuns. Din marea lui iubire A semenilor săi, El s-a jertfit pe cruce Pentru cei buni, sau răi. Moarte-a primit apoi Ca orice muritor, Dar a-nviat fiind Al vieţii creator. A biruit tot răul Prin suferinţa grea, Chiar moartea nemiloasă, Căci a-înviat din ea. Pentru ca tot omul Ce-n lume va trăi, Cu El, prin suferinţă, Să poată birui!

De Tine Doamne am uitat În tumultul vieţii-aprinse, Revino iar în viaţa mea, Înflăcărează candela stinsă. Nu mă lăsa să pier aşa Robit de patimile grele, Ci vino şi-mi opreşte Tu Urcuşul meu spre cele rele. Cândva am fost şi eu curat, Ca neaua care-acum se pune, Dar iată rău m-am tot schimbat, Revino-n viaţa ce-mi apune! Să fiu pe veci al Tău aş vrea Cu toţi pe care-i port în gând, Dar lupta vieţii este grea, Ajută-mă, îţi cer plângând.

Pentru omul credincios, Slujitor al lui Hristos, Moartea-i trecere firească Punte spre viaţa cerească. Unde este fericire Voie bună şi iubire, Bucurie nesfârşită Dragoste nemărginită!