Măicuţa Sfântă mă vedea eu nu ştiam, dar Ea era de faţă Şi suferinţa-mi asculta, apoi cu lacrimi la Domnul se ruga ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată. Iar eu cum stam şi aşteptam pedeapsa cuvenită, În loc de chinuri, de durere, deodată văd că mi se-aduc pe tavă cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri. O, câtă mângâiere! Cu câtă dragoste şi milă am fost eu răsplătită. Tu, Maică Preacurată, În veci să fii slăvită!
Comentarii
Trimiteți un comentariu