Șoapte de taină

Era o noapte tainică divină,
Cu stele de argint pe cer,
Iar luna-ncetişor suia poteca de lumină,
Pe bolta-nvăluită în raze de mister.

În şoapte ce aduc a dulce glăsuire,
Se-aude o chemare de taină în pridvor
E noapte. Cine-I călătorul de vrea găzduire?
Când lumea-i cufundată în somn nepăsător!

Sunt Eu, răspunse un glas lin,
Ce-aştept cu dragoste de-atâta vreme,
Ca să-mi deschizi şi să-ţi alin
Un dor aprins ce-n taină să mă cheme.

Doamne, treci al casei mele prag!
Tu, Cel ce eşti Iubire şi Lumină,
De-atâţia ani, eu Te-am lăsat pribeag,
Căci n-am ştiut să cer ca pacea Ta să vină.

Se umple de mireasma Duhului cel Sfânt,
Când sufletul primeşte Cuvântul iubitor,
Prin Taina din Potir cu Pâinea ce s-a frânt,
Şi Sângele cu viaţă din Trup Mântuitor!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Rugăciune

Maica mea

O minune a Maicii Domnului