Ajută-mă, Iubire!

Ce plină de dulceaţă este gândirea mea la Tine,

Fiinţa mi se-alină, durerea mi se curmă.

Cântare îngerească nu pot să-nalţ la Tine,

Dar slava din fapta mea aleasă o împlinesc cu teamă.

Ce mare e dorinţa de pacea neînţeleasă,

Uit tot ce-n lume am dorit cu osteneală.

Nu pot nici rugăciune, nici inima răbdare nu revarsă,

Dar salt de bucurie şi-Ţi murmur psalmi de laudă.

O, tânără iubire în inimă bătrână,

Îmi netezi fruntea pe drumul vieţii străbătând.

Să merg pe-aleia-ngustă mi-e greu cântând din strună,

Dar ajutat de tine păşesc nădăjduind.

Ce mic îţi sunt, mai mic decât o firmitură

Şi lacrima mă udă în pocăinţă mută.

S-ajung un sfânt departe de gândul meu şi lauda,

Dar lupta mea s-ajung la Tine nicicum nu e deşartă.

Ajută-mă, Iubire,  să fac străină moartea

Şi chinul tot din lume să fie-o amintire.

Nu pot din mulţumire să-ţi fac o sărbătoare,

Dar pot în veşnicie să port a ta suflare.