Pustnicul

Peste pădurile de brazi

Aflate sus în munţi

Spre care tot urcând

Cu greu poţi să pătrunzi,

În miez de noapte, se arăta

Lumină de foc mare,

Ce lesne se vedea

Din orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer

Un pustnic înălţa

Şi ruga sa aprinsă

La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor

Spre dânsul cobora,

Văpaie aurie

Îl învăluia.

Când cuviosul înceta

A inimii lucrare,

Atunci lumina dispărea 

În nesfârşita zare.