Poezii Creștin Ortodoxe

Sunt oaia cea pierdută Ce Păstorul a aflat-o, Ruptă de cele o sută Când turma a lăsat-o. Pe cărări cu spini Adesea colindam, Prin ierburi, rădăcini Hrana îmi aflam. În ce prăpastii, Doamne Acum mă îngrozesc, Mă coboram cu foame Fără să mă gândesc. Iar Tu, măritule Păstor, Venind din altă lume, Cu braţul înduioşător M-ai ridicat la cele bune. Cu ochii-Ţi trişti şi blânzi Nu m-ai certat Stăpâne, Ca şi pe cei flămânzi Tu m-ai hrănit cu pâine. Atunci am plâns Stăpâne Cu lacrimile vale, Cu adânc de bunătate M-ai îndreptat pe cale. Şi încă plâng şi astăzi Când mai privesc în urmă, Şi parcă deunăzi Mă despărţeam de turmă.

Minciună e prezentul În clipa-nvolburată: Tu fii decât izvorul, Din care curge apă! Minciună e prezentul În clipa liniștită: Tu fii decât drumețul, Ce-și sapă casă-n stâncă! Minciună e trecutul, Minciună-i viitorul: Tu fii decât Iubire! Ne spune Creatorul.

Viaţa noastră e o luptă, Atunci când vrem să fim cu Dumnezeu Să avem trezvie la tot pasul, Să nu ne biruie cel rău. Să luăm aminte şi la gânduri, Să nu lăsăm să pună stăpânire, Căci de ispite este plin pământul, Şi zilnic noi greşim şi prin privire. Viaţa noastră e o luptă, Dar să luptăm, c-avem un sprijin, e Iisus, Să avem nădejde, că după orice luptă Vom primi cununi neveștejite, acolo sus. Viaţa e o luptă nevăzută, Între întuneric şi lumină, Dar să ascultăm de glasul conştiinţei Şi viaţa noastră va renaşte în lumină. Viaţa noastră e o luptă, Când vrem cu adevărat să fim doar cu Iisus. Noi să luptăm mereu cu cei din întuneric Şi să avem nădejde la Cămările de Sus. Până la sfârşit viaţa noastră e o luptă Când vrem cu adevărat să placem lui Hristos, Dar să luptăm, să avem mereu nădejde Şi viaţa noastră să o trăim frumos. Să trăim în curăţie şi jertfire, Să luptăm, să fim cu-adevărat cu Dumnezeu, La tot pasul noi să dăruim iubire Întorcându-le cu bine, tuturor ce ne fac nouă rău. Atunci...

Aş vrea să dau un sfat celor ce au bunăvoinţa şi plăcerea de a-mi citi gândurile aşternute: atunci când aveţi necazuri mari şi vă simţiţi sufletul încărcat şi greu, rugaţi-vă la Domnul Dumnezeu şi mergeţi la biserică să vă spovediţi, pentru că este cel mai simplu şi eficient mod de a redobândi speranţa, de a căpăta puterea să treceţi mai departe. Eu am trecut prin multe necazuri şi chiar dacă am numai 21 ani, am reuşit în timpul acesta scurt să înţeleg o părticică din Tainele lui Dumnezeu, Care lucrează neîncetat pentru aducerea oamenilor pe calea cea bună, prin "micile coincidențe" pe care le trăim fiecare în parte şi care de fapt sunt minuni şi semne că Hristos ne iubeşte şi vrea să ni se descopere dacă îl lăsăm. Puterea Lui este nemărginită, iar prin rugăciune sinceră şi golirea de sine, Dumnezeu ne împlineşte cererile care sunt spre folosul nostru. Uitaţi o scurtă rugăciune, scrisă de Sfântul Vasile cel Mare, un imn al dragostei care mie îmi dă putere atunci când îl cites...

 Par ninse crengile de floare, În Ghetsimani e Domnu-ngenuncheat, Îşi varsă sângele-n sudoare, Iar Primăvara – ţipă de păcat! Cum aş putea pricepe oare A Ta iubire ce-o strigai în rugi? Ştiai c-atât de mult Te doare!... Ai fi putut uşor să fugi!.... Adânc mi-i somnul şi-ntinat, Iar privegherile-s deşarte; Îţi scuipă faţa de-Mpărat În zori săruturile moarte! Şi sunt şi eu cu Iuda şi soldaţii, Cu fariseii strig batjocură şi hulă, Mă lepăd de minuni la ceasul judecăţii, Şi pentru toate!... naşti o picătură. Iar astăzi, - vin la masa Ta de nuntă... Din firmituri ce cad, cerşesc precum un câine... Şi văd în Ghetsimani dragostea Ta sfântă Cum lacrimi a schimbat!... în pâine...

Pe un drum lăturalnic, întunecat De piatră ascuţită, tăioasă, O femeie trecea cu capul plecat Cu faţa brăzdată, de lacrimi arsă. Inima îi zvâcnea în durere Ştiind că "prietenii" au trădat, Un ţel înalt de adâncă mângâiere Ce strămoşii zestre ne-au lăsat. A strigat din ale ei răsputeri Iubirea pentru dreapta credinţă, Dar i-au turnat oţet în dureri Fără nici un pic de căinţă! Mărturisitorii credinţei azi plâng Când fiarele încet ne încolţesc, Rugăciuni pentru noi ei strâng Când oile cu lupii se însoţesc.

Mi–aş fi dorit să te cunosc, Iisuse, Încă de când eram o copilă, Să vorbesc cu Tine taine ascunse, Să–Ţi dau dragostea mea umilă. Oriunde aş merge, să fii cu mine, Orice-aş începe, să-ncep cu Tine, Orice aş face, să faci cu mine Şi al meu gând să fie la Tine. Dar nu regret că Te-am cunoscut acum Şi Îti mulţumesc că mi Te-ai arătat, Ca o rază ce îţi apare în drum, Aşa Tu pe mine m-ai luminat; La minunata vârsta a adolescenţei, Când una lume pare a Te fi uitat, Tu m-ai chemat pe calea pocăinţei Şi în acest fel eu Te-am aflat. Când mulţi, de vârsta mea, Te-au părăsit, Dar mulţi, au încercat să Te slăvească, Aşa cum încerc eu, de când Te-am găsit, Dragostea pentru Tine să nu se sfârşească. Eu Te iubesc din tot sufletul meu, Orice mi s-ar întâmpla, Să nu mă lasi niciodată la greu , Oricare ar fi voia Ta. Niciodată să nu mă desparţi de Tine, Să Îţi slujesc toată viaţa mea, Orice s-ar întâmpla cu mine, Să fac, în toate, voia Ta, Să-Ţi cânt, să Te slăvesc Iisuse, Să Te iubesc, Mântuitorul meu,...