Oița

Oaia este blândă şi ascultătoare,

Omului îi este mult folositoare.

Ne dă hrană şi îmbrăcăminte,

Oaia este bună, tăcută şi cuminte.

Liniştită paşte ea mereu în turmă,

Lupul greu mai poate s-o prindă din urmă.

Deşi ea nu ştie deloc ca să lupte,

Oile-s puternice pentru că sunt multe.

Dar pe oaia ce de turmă s-a îndepărtat,

Lupul poate să o prindă uşor, de îndat’.

Căci cu râvnă el le tot urmăreşte

Şi moment prielnic de atac găseşte.

Bucuroase pasc oile-mpreună,

Iar păstorul cu drag mereu le îndrumă.

Spre păşune proaspătă, curată şi verde

Şi cu grijă mare el de toate vede.

Daca vreodată una e rănită,

De păstor ea este mai mult îngrijită.

O pune în spate, repede-o ridică,

Oiţa este de păstor iubită!