Dorințe

Din Izvorul Luminii sublime

Coboară-mi lumină în gând

Şi pace-n umila-mi micime

De la Tine Păstorul meu blând.

Revarsă-mi în inimă iubire

Ca şi eu doar iubire să ofer,

Mângâie-mi neputincioasa fire

Ca din Tine să respir, să sper…

Trimite-mi Doamne blândeţe

Să pot oricând a mângâia

Şi lacrimi curate în tristeţe

Cu rugăciunea să pot tămâia.

Paşii mei să nu obosească

Pe drumul spinos al vieţii,

Mâna să dăruie, să nu cârtească

Spre Lazării de la porţile cetăţii.

Ochii mei să privească la Cer

La deşertăciuni să nu ia aminte,

Să înveţe că toate se sting, pier

În inimă să cânte sfintele cuvinte.