Două aripi

Două aripi ne-a dat Domnul în dar:

Postul şi rugăciunea, cea plină de har.

Cu ele cobori pe Creator din Cerul Său

Şi te înalţi tu, omule, spre Dumnezeu.

Te ridici deasupra nevăzuţilor vrăjmaşi

Şi iei puteri nebiruite, de rele să te laşi.

Devii mai bun, virtuţile ţi le sporesti

Şi-n duhul cel duhovnicesc tu creşti.

Dar vai, ce greu e să transpui în faptă

Rugăciunea cea smerită şi curată,

Că mii de griji atunci se îngrămădesc fierbinte,

Să te oprească, să nu mergi înainte.

Vin zeci de gânduri rele sau fără de folos,

Că să nu mergi drept pe calea lui Hristos,

Te împiedică şi te opresc, te leagă-n jocul lor,

Şi îţi curmă, spre ceruri, duhovnicescul zbor.

Să folosim tot ce Dumnezeu ne-a dat în dar,

Să nu lăsăm să treacă timpul vieţii în zadar,

Postul şi rugăciunea să ne înalţe spre mântuire,

Ca la sfârşit, toţi să ajungem în cereasca Împărăţie.