Mărturisire

Sunt păcătosul nevrednic

Ce nu-l iubesc pe Dumnezeu,

Nu am dragoste de aproapele,

Contrarul poruncilor sunt eu.

Gându-i la cele pământești;

Dacă mi-ar fi la Hristos,

Ar fi un semn că Îl iubesc

Și în lume aș trăi cu folos.

Dacă nu împlinesc poruncile,

Iată dovadă că nu-l iubesc,

Mintea nu gândește la Iisus

Și inima mi-o împietresc.

Nu cred în cele religioase,

La viață veșnică nu gândesc,

Lipsit de virtuți, plin de păcate 

Cuvântul evangheliei nu împlinesc.

Neiubind pe aproapele 

Am iubire de sine și mândrie,

Viață dezordonată, nechibzuită,

Uneori sunt plin de mânie.

De-aș gândi mereu la Dumnezeu

Cu totul altfel m-aș purta,

Aș pune piedică păcatelor

Și întunericul mi-aș lumina.

Mă mărturisesc Ție, Hristoase

Că mai am multe, alte păcate;

Dar cu lacrimi îmi cer iertare!

Din mila Ta, îmi vor fi iertate.