Suspin

Trimit către Tine, al meu Dumnezeu,

cerinţe-n suspin şi nopţi nedormite,

n-am glas în cuvinte şi nici ţelul meu

de nu-i către Tine, iubire fierbinte

și gânduri căite prin sufletul meu.

Ascultă Tu, Doamne, suspinul duios

ce-apasă-n tăcere sufletul meu,

că nu-i fără vină, dar nici de folos,

și-apoi fară urmă, de nu-i dai o mână,

s-ar pierde-n grădina celui de jos.

Privesc către ceruri şi cruce-mi doresc,

Domnul să-mi fie lumina, suirea de jos,

şi-o lacrimă adie, de n-ar fi să fie

plecat în robie, obrazul roşit

prin fapta-i tărie, ce-l trage sfios.

Dă-mi Doamne, din timpul ce mi-e de folos,

să-ndrept a Ta milă din sufletul meu,

cu voia Ta, Doamne, coroana sublimă

să-mi stea fără vină, prin duhul iertării,

pe capul lăsat cât mai jos. Amin.