Oameni minunați
Orice om e minunat, Când el fuge de păcat. Iar omul cel mai frumos, Are chip blând, luminos. Privirea îi e senină, De iubire sfântă plină. De nădejde e cuprins Și nu se lasă învins. Chiar de-i este viața grea, El tot știe a lupta. Cu răbdare se-ntărește, Dușmănia biruiește. Este înțelegător, Nu este răzbunător. Pe semeni, degrabă ajută Cu bunăvoință multă. Se oferă voluntar Ca el să redea în dar: Zâmbet, unde-i întristare! În suferințe, alinare!