Dar spre Catedrala Neamului

Tu, neam frumos și aspru încercat
Ce ai un singur Domn, pe Dumnezeu,
În timp ce parcă toate s-au schimbat,
Tu ai purtat în suflet Crezul tău.
 
De la cîmpie pînă-n vîrf de munte
Stau mărturie sfîntă peste veacuri, 
Prin văi ascunse și prin mîndre sate,
Străvechi biserici, vechi cetăți și datini.
 
Timp, după timp, Cezarului i-ai dat,
Dar n-ai uitat nicicînd de crezul tău,
Biserici mîndre tu ai ridicat
Ofrande pentru bunul Dumnezeu.
 
Drept metereze-s turle de biserici
Străjeri sunt sfinții anume zugrăviți, 
Și-n fața Crucii ce se-nalță către ceruri
Ne închinăm smeriți, dar ocrotiți.
 
La temelia neamului stă scrisă
Credința noastră către Dumnezeu, 
Căci mîntuirea ce ne-a fost promisă
O împărtășim cu toții prin Fiul Său.
 
Să ne unim în suflet și în gînd,
Un dar, din darul nostru Domnului, 
E timpul meu și-al tău pe-acest pămînt
Un dar spre Catedrala Neamului.
 
O Românie dragă, sfântă țară
Tu ești grădina Maicii Domnului, 
Înalță ruga ta spre a Sa icoană
O rugă pentru Catedrala Mântuirii neamului.