Poezii Creștin Ortodoxe

În Ierusalim s-a judecat odată, Cel mai nedrept proces din lume. Atunci s-a rostit osânda odioasă Şi s-a înfăptuit crima pătimaşă. Ierusalimul era în vădită tulburare. Sinedriul se adunase. Pilat stătea pe tronul lui de judecată, Ostaşi mulţi, lume adunată Să-l vadă clar, pe osândit. Pilat guvernatorul, sinedriul şi poporul. Toţi sunt acuzatorii, toţi martori mincinoşi. Iar osânditul e singur şi fără apărare, Dar câtă măreţie are şi câtă resemnare. El e frumos şi e divin. Privirea Lui exprima măreţie, bunătate. Figura resemnată, dar senină, Întreaga lui făptură de o ireală lumină Era înconjurată. Se apropie uşor şi aşteaptă cu răbdare. Şi atâta linişte emană în sala mare, Încât privirea ţi se pleacă-n faţa Lui. Razele soarelui se împreunau Într-o lumină orbitoare, Deasupra capului celui osândit. Ce demnitate şi ce nobleţe divină, maiestoasă, Chipul blând, ochi senini şi frunte luminoasă. Pilat privi tăcut la osândit. Vedea un nimb de raze lucitoare Înconjurând cereasca-i frunte. Iar oc...

Iisuse al meu şi Domnul meu, Mântuitor şi Dumnezeu, Tu m-ai creat desăvârşit, Eu am greşit şi am murit. Din veşnicie ai venit Ca să-mi vesteşti cât mă iubeşti, Pe cruce sus, te-ai răstignit De moarte să mă mântuieşti. Iisuse scump, Iisuse drag Primeşte-mi sufletul pribeag La tine când mă vei chema Întru împărăţia ta. Iisuse, scumpul meu stăpân Aş vrea cu tine să rămân De-a pururea să te slăvesc În veci de veci să-ţi mulţumesc.

Necazul, m-a apropiat de Tine Şi m-a-nvăţat ca să mă rog, Căci viaţa mea mi-a fost clădită pe ruine Şi am trăit mereu ca un olog. Când viaţa mea era în desfătare Eu nu vroiam să ştiu de-al Tău cuvânt Şi mă afundam mereu tot în pierzare Să mă întorc spre Tine, n-aveam gând. Iar Tu, cu a Ta Înţelepciune Mi-ai biruit orgoliul ce mă stăpânea Şi m-ai trezit să-mi văd nelegiuirea Şi viaţa mea murdară, în care petreceam. Necazul m-a-nvăţat să ard în rugăciune Să simt dulceaţa Tainelor Cereşti, Să spun la toţi, cât m-Ai iubit pe mine Şi cât de fericit mă simt, că mă iubeşti! Să spun la toţi, ce mare bunătate Mi-Ai dăruit, când am simţit necazul, Cu-a Ta iubire m-ai acoperit Şi a Ta Mână Sfântă mi-A spălat obrazul. De o ruşine mare, ce mă-nconjura Spălata-i a mea faţă, cu a Ta iubire, Şi tot trecutul meu murdar Mi l-ai spălat, şi m-ai apropiat de Tine. Necazul m-a-nvăţat ce e iubirea Şi mila celor ce mă înconjurau, Să văd că sunt neputincios cu firea Şi am nevoie de iubirea lor. Necazul m-a-nvă...

Cine oare a creat Tot ce este minunat? Cerul plin cu stele-n noapte, Florile înmiresmate, Omul bun şi iubitor Plin de dragoste şi dor, Neaua albă sclipitoare, Vorba cea mângâietoare. Valurile înspumate, Căinţa pentru păcate, Adierea vântului, Cutezanţa gândului. Susurul izvoarelor, Saltul căprioarelor, Zâmbetul de copilaş Jucăuş şi drăgălaș, Cântecul înălţător, Focul cel mistuitor, Răsărit-apus de soare, Rouă, ploaie şi ninsoare, Păsări multe colorate, Peştii înotând prin ape... Este doar o întâmplare Tot ce este bun sub soare? Tot ce-i sfânt şi luminat, Însuşi Domnul ni le-a dat!

Omule, cât trăieşti În lume, să iubeşti Pe cel de lângă tine, La rău dar şi la bine. Să nu mai duşmăneşti, Sau cumva să urăşti, Lasă pe fiecare Cum i-a fost dat ce are. Chiar dacă vreo ispită Te pune la-ncercare, Cu calm şi cu răbdare, Tu dă-i o nepăsare.

Vârtejuri se făcu izvorul din inima mea și purtă în adâncuri, prin albia purificată a sufletului, toate ispitirile șarpelui și urmele mușcăturilor lui. Nemișcat, spiritul savura ieșirea din sine și Înălțarea!

Sfânta Parascheva este milostivă, Darnică și blândă Pe toți îi ajută Pe săraci îi împrumută Împarte daruri cerești Și pământești. Ea este ocotitoare, De patimi învingătoare. Spre Rai ne călăuzește, În credință ne întărește. Sfântă Parascheva, Te rugăm cu stăruință: Izbăvește-ne de suferință!

Smerenia din care curge Taina vieţii demiurge, Dă-mi-o Doamne mie care Te-am supărat fără-ncetare! Smereşte-mă ca pe Iov Cel care Te-a iubit fără istov, Că Tu eşti Viaţă şi Lumină Iar eu mărunt şi plin de vină; Trece ziua de amiază Duhul meu slăbit oftează Şi aproape de chindie Veşnic se închină Ţie! Humă sunt, un strop de glod Pomul rău şi fără rod, Mărunt ca bobul de nisip Căci toate, toate se-nfirip Într-o dumnezeiască-alcătuire Şi fără Tine nu e mântuire!

Tu ești un suflet bun și cald, ce are Tot timpul resurse de iubire și iertare, Și-aș vrea să-ți amintesc că TU și EU Suntem zidite de același DUMNEZEU.   Tu știi că dragostea ce cuibărește-n noi, De fiică, soră, soție sau mamă E ca un fir, atât de bine și de strîns legat Că nici un rău, de când e lumea nu l-a destrămat.   Să-ți amintesc că, prin ai tăi copii, Chiar de te stingi, prin ei vei dăinui. Știai că viața noastră după moarte Doar prin iubire merge mai departe.   În numele iubirii ce dă viață Primește aceste rânduri drept povață, Să treci prin viață cu iertare și iubire Și Dumnezeu te va iubi pe tine.

Printre Sfinți și Heruvimi Pe pământ sau înălțimi, O făptură minunată, Mult iubită, venerată Prea mărită, lăudată, Stă Fecioara Preacurată. Fericită-ntre femei, Poartă rodul dragostei, Dragostei neprihănite Și-a iubirii infinite. A primit cu umilință Cu răbdare și credință, De la înger o Vestire Ce-a rămas în nemurire. Cuvântul lui Dumnezeu Prins-a rod în trupul său, Din Fecioară Preacurată, Maică Binecuvîntată. Și-a crescut la sânul Său Chiar Fiul Lui Dumnezeu, Iar cuvîntul profețit Prin Fecioară s-amplinit. Iar când Fiul Tău iubit Stă pe Cruce răstignit, Tu Fecioară Preacurată Maică Binecuvîntată, Rabzi și plângi îndoliată, Maica noastră-înlăcrimată. Tu ce știi că Fiul Tău Este însuși Dumnezeu, Strîngi în brațe Fiu iubit, Torturat și răstignit, Iar suspinul Tău de mamă Lanțul morții îl destramă; Și-ale tale rugi fierbinți Preschimbate-n rugăminți Către Fiul Tău iubit, Ce menirea și-amplinit; A venit ca să se nască, Pentru noi să se jertfească, Iar prin Sfânta Înviere Să ne-aducă mâng...

Calendarul este plin de Sfinți Mucenici și Cuvioși Părinți, Care pentru credință s-au jertfit Pe Hristos l-au mărturisit. Ei așteaptă ca al lor nume Să fie chemat î n rugăciune. Cine smerit i-a rugat Degrabă a fost ajutat. Sfinții au de la Dumnezeu putere Să ne ferească de boli și durere. De sfinți să ne amintim, Numele lor să-l rostim!

Învaţă-mă să fiu mai smerit şi mai bun Învaţă-mă să discern ce e rău, ce e bine, Învaţă-mă Ţie cu bucurie să mă supun Învaţă-mă să ard din dragoste pentru Tine. Învaţă-mă tăcerea când lumea mă ceartă Învaţă-mă iertarea când alţii mă răstignesc, Învaţă-mă nemurirea din lumea deşartă Învaţă-mă de-a pururi să te iubesc. Cu o preacurată, sfântă şi sinceră iubire Ce se cuvine doar Unuia Dumnezeu, Mai presus de simţuri şi orice-nchipuire Mai presus de mamă şi de copilul meu. Învaţă-mă Iisuse Cărarea Împărăţiei Şi împodobeşte-mă cu virtuţi preaminunate, Primeşte-mă apoi în clipa veşniciei Şi păstrează-mă acolo o eternitate !

Îmi plec genunchii la pământ, Că ziua este spre sfârşit Şi, Doamne, eu acuma plâng Pentru toate cât ţi-am greşit. Tu ştii că sunt neputincios, Porunca Ta am încălcat Prin toate, azi, eu ţi-am greşit, Pe Duhul Sfânt l-am întristat. Mă iartă, Domnul meu Prea Sfânt, De toate câte ţi-am greşit. Că om sunt eu, și, pe pământ, Supus e omul a greşi. Sunt tânăr şi minte n-am ca să pricep Că mare e ispita Şi în păcate tot petrec, Viaţa mi-o duc în zadar. Şi multe am greşit eu azi, Pe al Tău nume m-am jurat Şi-mi curg lacrimi pe obraz Că mult prea greu te-am supărat. Te-am hulit îm gândul meu Pentru puţina mea credinţă, Când dădusei eu de greu N-am crezut în biruinţă. Pe cel de aproape l-am întristat Cu vorba şi privirea, L-am clevetit, l-am judecat Zicând mereu: aşa e omenirea. Minciuna pus-a stăpânire Şi m-a însoţit la pas mereu, Minţind mereu, uitând de Tine, Uitând că fac un mare rău. O, vai şi lenea iar m-a stăpânit, De rugăciune nu m-am îngrijit, Cu mintea am fost împrăştiat La rugăciune câ...

Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ, Nimic nu iubesc mai mult ca pe Tine, Pe Tine, Doamne, nu te voi pierde nicicând, Căci Tu dăinui, Iisuse, de-a pururi în mine; Credinţa din suflet în veci va rămâne, Cum mila Ta din veac până-n veac De la poporul creştin, la popoare păgâne, La tânăr, bătrân, bogat sau sărac. Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt, Mântuitorul nostru slăvit şi-nchinat, Care-ai venit la noi din cer pe pământ Şi prin moarte, de moarte pe noi ne-ai scăpat. Slavă ţie multmilostive Stăpâne, Slavă ţie preabunule Dumnezeu, Care prin Cruce, moarte-ai primit pentru mine, Slavă ţie Iisuse, Mântuitorul meu! Dacă astăzi voi pierde tot ce am pe pământ, Credinţa din suflet în veci va rămâne, Căci Tu eşti Domnul veşnic şi sfânt Slavă ţie multmilostive Stăpâne!

Mai mulți dacă ne-am ruga, De grele necazuri am scăpa. Noul An să vă găsească În credința strămoșească, Voioși, cu inima senină Și de bucurie plină! Cu gânduri de împăcare Și în suflet sărbătoare. În rugăciuni sfinte, curate, Către Domnul îndreptate! Maica Domnului și sfinții Săi Să fie prietenii tăi!

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici. În Patmos are cereasca arătare. El vede pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în mâna dreapta şapte stele. 1. Tatăl a descoperit cele ce vor să vină, Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină robului Său Ioan prin înger de lumină… 2. Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită… 3. Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă, cuvintele proorociei căci vremea este scurtă, cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă. 4. Ioan, urare celor şapte Biserici creştine, har vouă şi pace de la Cel ce vine, de la Cel ce era şi de la Cel ce vine. 5. De la cele şapte duhuri nepământeşti, har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti, dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti… 6. Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos, Domn al împăraţilor şi martor credincios, Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios… 7. Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat...

Maică Sfântă , iartă-ne, Din necazuri scoate-ne, De boli Tu ne izbăveşte, Ruga iar ne-o împlineşte! Pentru cei care-au plecat, Roagă-te neîncetat Către Fiul Tău iubit Să le ierte ce-au greşit! La a doua Lui venire Să le-aducă izbăvire  De-orice chin şi suferinţă. Împlineşte-a lor dorinţă! Iar când vom pleca şi noi, Din al vieţii greu şuvoi, Să ne vii în ajutor, Să trecem pragul uşor!

Am nevoie de Tine, De Sfânt ajutorul Tãu, Sã nu mã pãrãseşti, Iisuse, Şi sã mã biruie cel rãu. Ajuta-mã ca sã fac faţã, Tuturor încercãrilor ce vin Şi-n totdeauna în viaţã La Tine, eu, mereu sã ţin. Am nevoie de dragostea Ta, Pe care vãd cã mi-o arãţi, În fiecare zi trezindu-mã Şi imnuri înãlţându-Ţi. Am nevoie de-a Ta cãldura sufleteascã, Sã Te simt pururea lângã mine, Sã fac voia Ta cea cereascã Şi sã fiu mereu lângã Tine. Amin.

Scoală suflete al meu Şi laudă pe Dumnezeu, Că te-a binecuvâtat Cu un dar preaminunat, Astăzi te-a învrednicit, De te-ai şi împărtăşit. Ai primit suflete-n tine Pe Cel ce ţi-a făcut bine. Mare binecuvâtare Pe care omul o are, Este ca să Îl primească Pe Hristos, să-i dăruiască Trupul şi Sângele Său, Pentru a fi un om nou, Pentru a se curăţi Făr’ de păcat a vieţui. Pentru a fi luminat, Din păcate ridicat Şi a–i fi de mântuire, Acum şi-n Împărăţie.

Sfântă Născătoare a lui Dumnezeu, Maică Preacurată, scapă-ne de rău, Roagă-Te, Măicuţă, pentru al Tău popor, Cu rugile Tale, dă-ne ajutor. Roagă-L, Maică Sfântă , pe-al Tău Fiu Iubit, Ca să aibă milă de-'ăst popor rănit, Să ne ierte, Maică, pentru c-am greşit, Nu am ascultat, şi-am păcătuit. Pentru a noastră vină, acum suferim, Dar nu recunoaştem şi păcătuim, Ne-a trimis necazuri şi tot nu vedem, Că noi de sfârşit, încet ne-apropiem. Ape mari şi multe ne-au înconjurat, Dar lumea întreagă, zace în păcat; Peste tot în lume inundaţii sunt, Cum n-a fost vreodată, pe acest pământ. Mai avem curajul ca să mai strigăm: “Cu ce-am greşit, Doamne?"... şi ne supărăm. Suntem orbi cu toţii, nu realizăm, Prin păcat, de Domnul, noi ne depărtăm. Răutatea–i multă, peste tot în lume, Nimeni nu mai ştie de faptele bune, Crime, sinucideri şi bătai din greu, Cum de ne mai poate răbda Dumnezeu? Mulţumim, Maicuţă, că ne ocroteşti, Sfântă Născătoare, mult ne mai iubeşti De nu ai fi Tu,  Maică Preacura...